De ce este vocea atât de specială?
sursă imagine: Facebook
Ea a fost Margaret McCollum, femeia care mergea zilnic pe peronul metroului din Londra, numai pentru a asculta vocea soțului său decedat.
Soțul său Owald a decedat în anul 2007 iar vocea lui era înregistrată într-un anunț de atenționare (anunț înregistrat în anii 1950) : "mind the gap" - anunțul îndemna pasagerii să acorde atenție distanței dintre metrou și peron. După pierderea soțului, Margaret mergea în fiecare zi în stația de metrou doar pentru a-i auzi din nou vocea, spunând că acest obicei o ajută să îi păstreze amintirea vie.
În noiembrie 2012, Margaret nu i-a mai auzit vocea lui Owald: stația de metrou a înlocuit anunțul original cu unul digitalizat. Margret a făcut mai multe solicitări, cerând în cele din urmă o copie a înregistrării originale, pentru a putea să îi asculte vocea lui Owald acasă.
Impresionată de povestea lui Margaret, compania de metrou a decis să onoreze iubirea lui Margaret pentru Owald și a reintrodus mesajul de atenționare original, cu vocea lui Owald, într-o singură stație de metrou: stația de metrou Embankment, cea mai apropiată stație de casa lui Margaret.
La #eloega prezentăm, de regulă, partea frumoasă a poveștii: emoția și bucuria copiilor care descoperă vocile persoanleor dragi înregistrate în carte, mesaje emoționante transmise de către bunici, mesaje înregistrate de către membrii ai familiei care locuiesc departe.
Au fost însă și cazuri în care cartea noastră a fost așteptată cu grabă, pentru că timpul curgea în defavoarea unor persoane dragi, din anumite familii. Cazuri în care copiii sunt prea mici pentru a își aminti cine a fost......sau ce voce avea..... Când o să crească mai mari, cartea noastră le oferă oportunitatea de a asocia fotografia cuiva drag, cu vocea pe care o avea, și totodată cu mesajul pe care i l-a lăsat înregistrat în carte.
Vocea este mereu emoție.
ｖｏｃｅａ
Studiile arată că 𝒑𝒓𝒊𝒎𝒖𝒍 𝒍𝒖𝒄𝒓𝒖 pe care îl uităm despre o persoană este vocea sa. Acest lucru se datorează faptului că memoria senzorială nu o poate accesa decât dacă vocea este ascultată din nou.
Zeci de ani alături de o persoană ca apoi, în doar câteva luni sau un an, să nu îți mai poți aduce aminte ce voce avea. Trist.
Când citisem acest studiu am încercat să îmi aduc aminte vocea bunicii mele, alături de care am petrecut mult timp. Mi-am adus aminte vocea ei când imita anumite sunete sau persoane, însă nu și vocea ei de zi cu zi.
Odată ce am făurit cărțile #eloega, ne-am asigurat că în ele sunt stocate cele mai mari 𝒄𝒐𝒎𝒐𝒓𝒊 𝒅𝒆 𝒇𝒂𝒎𝒊𝒍𝒊𝒆: vocile persoanelor dragi din viața noastră.
Imaginează-ți 𝒑𝒐𝒔𝒊𝒃𝒊𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒆𝒂 și bucuria de a asculta vocea părinților, vocea bunicilor, peste 10-20 de ani. Oportunitatea pe care le-o poți oferi copiilor de a asculta vocea bunicilor, a străbunicilor, de a învăța mai multe despre viața lor și totodată despre rădăcinile lor.
Vocea, cu toate particularitățile ei unice - 𝒕𝒐𝒏𝒖𝒍, 𝒊𝒏𝒇𝒍𝒆𝒙𝒊𝒖𝒏𝒊𝒍𝒆, 𝒓𝒊𝒕𝒎𝒖𝒍 𝒗𝒐𝒓𝒃𝒊𝒓𝒊𝒊 dezvăluie personalitatea unei persoane, acestea fiind greu de reprodus în fotografii.
Amintirile sunt neprețuite și pot dura o viață întreagă
Iar cărțile #eloega sunt pregătite să le cuprindă
𝐯 𝐨 𝐜 𝐞 𝐚